DE LA ACADEMIA LUI PLATON LA ACADEMIA CUANTICĂ A LUI CĂRBUNESCU

Acad. Prof. Dr. Ing. Corneliu Carbunescu

 

Planeta Pământ poate fi asimilată cu un cub cu şase piramide în el, având un cristal în centru, unde se întâlnesc vârfurile piramidelor.

Solidele platonice conduc la interpretarea Tabelului Periodic al elementelor prin cele cinci solide platonice care însumează patruzeci şi şase de vârfuri. Formele geometrice (platonice) apar în mod natural într-un fluid care vibrează.

Forma piramidală generează o creştere a coerenţei şi structurării mediului ei înconjurător şi dă naştere unei mai mari cristalizări şi organizări în sânul ”materiei fizice”, îmbunătăţind considerabil sănătatea vieţii biologice.

Unele forme geometrice, platonice, pot genera curenţi puternici prin simpla lor existenţă, fără să fie nevoie să se mişte, aceasta făcându-le să pară nişte maşini sui-generis, care funcţionează fără ca vreo parte a lor să fie în mişcare. Tehnologia lui Tesla se bazează pe ecranarea efectului gravitaţiei. Natura nu ne-a spus niciodată că ecranarea gravitaţiei este ceva imposibil, ea pare să fie ceva obişnuit în cadrul tornadelor, a cascadelor, a tulpinilor de plante şi copaci, şi în cazul elitrelor unor insecte.

Locurile cu cea mai mare COERENŢĂ, punctele de vortex geometric, ecranează mult mai uşor gravitaţia, putând obţine cu uşurinţă şi cel mai puternic efect vindecător.

Formele geometrice apar în mod natural într-un fluid care vibrează, după cum s-a demonstrat. S-a luat apă obişnuită, în care s-au pus particule extrem de mici, care pluteau în suspensie, particule cunoscute sub numele de coloizi. Aceste particule nu se duc la fundul recipientului întrucât sunt prea mici şi tocmai de aceea rămân în suspensie.

Atunci când s-a făcut ca apa să vibreze, pe diferite frecvenţe, particulele s-au adunat imediat în modele geometrice clare şi frumoase.

Fiecare model se menţinea clar şi nemişcat dar, în acelaşi timp, în interiorul formei se desfăşura o adevărată mişcare de rotaţie – VORTEXUL ENERGETIC – particulele fiind întotdeauna în mişcare.

S-au putut de asemenea observa spire lungi, curbate, ce ieşeau din fiecare vârf al corpului geometric, indicând o curgere constantă de particule, de la o zonă la alta, şi un model curbat care era în contrast cu liniile drepte ale corpului geometric. Atâta vreme cât nu s-a modificat compoziţia fluidului, de fiecare dată când se emitea un sunet de o anumită frecvenţă apărea din nou acelaşi model geometric corespunzător. Astfel, dacă avem acelaşi fluid, cu aceleaşi particule, putem avea mai multe modele geometrice, diferite.

De fiecare dată când se emitea o anumită frecvenţă, reapărea – ca prin minune –modelul geometric corespunzător frecvenţei respective.

Sunetele de înaltă frecvenţă generează modele geometrice mult mai complexe decât sunetele de joasă frecvenţă, şi viceversa. Mai mult decât atât, atunci când s-a făcut să vibreze o zonă şi mai mare de apă, în loc să apară o singură formă, s-au obţinut mai multe copii ale aceluiaşi model – toate aliniate în şiruri frumoase, aliniate, organizate.

Aceste modele păreau să semene cu un grup de atomi care formau o structură de dimensiuni mai mari. Să fie acesta marele secret despre modul în care ”materia fizică” s-a format într-adevăr? Lucrurile par să fie aşa.

Dacă vrem să vedem cu exactitate cum anume arată COERENŢA din cadrul unui fluid, nu trebuie să căutăm mai departe de cele cinci solide platonice fundamentale – tetraedrul, cubul, octaedrul, icosaedrul şi dodecaedrul. Aceste forme au mai multă simetrie şi mai multă coerenţă decât oricare altele. Fiecare dintre acestea poate fi înscris într-o sferă, şi fiecare vârf este echidistant faţă de vârfurile vecine. Toate feţele acestor corpuri geometrice au aceeaşi formă şi toate unghiurile interne vor fi, deasemeanea, egale între ele.

Astfel, pot fi explicate toate elementele Tabelului Periodic cu ajutorul formelor geometrice. Deci, modelele geometrice sunt cheia înţelegerii fizicii cuantice.

S-a descoperit că aceleaşi forme geometrice, solidele platonice, pe care le găsim în cazul expansiunii Pământului, apar şi în cadrul nucleului unui atom.

În interiorul nucleului pot coexista mai mult decât o singură formă geometrică – fiecare în interiorul următoarei.

Aceste forme geometrice determină, în fapt, câţi protoni vor fi descoperiţi în fiecare atom. Trebuie să numărăm vârfurile aşa-numitelor solide platonice. Sunt opt vârfuri în cazul cubului, şase în cazul octaedrului, douăsprezece în cazul icosaedrului şi douăzeci în cazul dodecaedrului, deci, un total de patruzeci şi şase. Aceasta este prima jumătate a elementelor ce apar în mod natural în Tabelul Periodic.

Se ştie că există un total de nouăzeci şi două elemente ce apar în natură, adică, de două ori patruzeci şi şase, prin urmare, fiecare atom ce avea masa atomică de patruzeci şi şapte, sau mai mare decât atât, era o combinaţie a două serii de forme geometrice ce erau conectate, şi care deveneau din ce în ce mai instabile.

La început s-a presupus că forma geometrică opusă unui tetraedru este tot un tetraedru, şi atunci joacă un rol diferit. FOTONUL apare sub forma a două tetraedre ce sunt lipite spate în spate, în cadrul Constantei lui Planck.

Aceste legi, aplicabile în fizica cuantică, în geodinamica planetară şi chiar în cadrul vieţii, apar datorită faptului că energia cuantică are caracteristici fluidice, iar modelele geometrice apar în mod natural atunci când un fluid pulsează.

Piramidele, şi alte structuri în formă de pâlnie, colectează acest flux de energie şi generează COERENŢĂ într-o anumită zonă, creând forme geometrice mult mai rafinate – în acest fel, vindecând viaţa biologică, îmbunătăţind sănătatea noastră mintală, regularizând cursul curenţilor din mantaua Pământului, din oceane, din atmosferă şi ionosferă, pentru a ne proteja de cataclisme şi pentru a îmbunătăţi soliditatea şi puritatea structurilor cristaline, evidenţiindu-se faptul că ATOMII NU OSCILEAZĂ, CI VIBREAZĂ!

Legile ştiinţei cuantice ne conduc spre o nouă înţelegere a Universului, în sensul că tot ce există în acesta este viu şi conştient într-o măsură mai mare sau mai mică în funcţie de evoluţia fiecărei fiinţe vii.

Ştiinţa cuantică a demonstrat că nu există două noţiuni distincte în fizică, Masa şi Energia, ci doar Energie. Tot ce ne înconjoară reprezintă pachete de energie într-o anumită stare vibraţională, care se află în permanentă legătură unele cu altele, indiferent la ce distanţă se află unele faţă de celelalte.

Oamenii trebuie abordaţi dincolo de nivelul sentimentelor şi gândurilor, în contextul experienţelor lor directe şi personale. Sentimentele şi gândurile nu ne sunt duşmani dar adevărul nu poate fi descoperit decât prin liniştirea minţii, prin deschiderea inimii şi prin eliberarea intuiţiei în stările meditative de relaxare profundă.

Atunci când ajungem la iubire în mintea şi inima noastră, noi pătrundem în zona spiritualităţii. Fără artă, cultură şi civilizaţie omul ar fi rămas în sfera animalică.

Omul nu poate fi condus de instincte ci doar de raţiune. Oamenii care doresc să se simtă bine instinctual, precum şi cei care sunt prea încăpăţânaţi refuză să accepte noul.

Iluminarea poate fi găsită numai în momentul prezent. Ea reprezintă o deschidere către infinitatea inteligentă şi nu poate fi realizată decât de către sine pentru sine. Un alt sine nu poate preda-învăţa ce este iluminarea ci poate oferi doar diferite informaţii, inspiraţii şi împărtăşiri ale iubirii, ale misterului şi ale necunoscutului.

Acest proces determină sinele să iasă în afara limitărilor sale şi să înceapă un proces de căutare care se încheie întotdeauna în momentul prezent. Cine poate şti însă când va reuşi o entitate să deschidă poarta către momentul prezent?

Trăim în prezent experienţe care nu mai corespund clişeelor gândirii şi convingerilor colective, fapt care ne face să ne punem întrebarea firească dacă perspectiva deschisă de oamenii de ştiinţă asupra lumii este corectă sau incorectă. Nu cumva trăim într-o realitate spirituală mai mare care, neînţeleasă, constituie o frână la scara Universului?

Ştiinţa cuantică a dovedit că viaţa este veşnică, energia nu moare. Moartea este doar un hotar, o pierdere aparentă a oricărei forme de conştiinţă, a întregii existenţe şi a conştientizării faptului că a existat, există şi va continua să existe în Univers.

Dacă acest concept este doar un pas intermediar către un mister chiar mai mare? În ultimă instanţă, toate fiinţele vii se folosesc de aceeaşi conştiinţă pentru a gândi, a simţi şi a acţiona. Suntem cu toţii UNA.

Individualitatea nu este decât o iluzie. Fără un liber arbitru şi o individualitate aparentă nu ar exista nicio şansă de a uita cine suntem cu adevărat. Dacă am avea acces permanent la conştiinţa universală viaţa ar deveni rapid plictisitoare.

Uitarea noastră ne ajută să ne creăm o poveste, o călătorie. Ea ne dă un motiv să creştem, să aspirăm către ceva mai înalt de-a lungul multor vieţi.

Marea majoritate a oamenilor îşi doresc în mod natural să creadă că toţi ceilalţi sunt buni şi respectuoşi, sau cel puţin că au intenţii pozitive. Ştim din înţelepciunea străveche privind conceptul de Roată a Karmei, că oprirea roţii acţiunii devine posibilă prin iertare.

Iertarea unui alt sine echivalează cu iertarea propriului sine. Înţelegerea acestui lucru insistă asupra iertării plenare de sine la nivel conştient căci cele două sunt una. Cu alte cuvinte, o iertare plenară a altui sine nu este posibilă fără includerea propriului sine (şi invers).

Prietenii devin „nişte vampiri care-ţi sug viaţa” din tine când nu le îndeplineşti dorinţele. Persoana ţintă simte că îi secătuieşte forţa vitală. Ştim că ADN-ul se foloseşte de lumină ca principală sursă de vitalitate.

O altă observaţie fascinantă a fost că, pe măsură ce suntem supuşi unui stres din ce în ce mai mare, ADN-ul nostru eliberează din ce în ce mai multă lumină, devenind din ce în ce mai întunecat.

Stresul lezează ţesuturile corpului şi poate fi la fel de nociv ca şi fumatul. Ori de câte ori avem nevoie de un proces de vindecare, ADN-ul nostru eliberează fotonii pentru ca aceştia să facă reparaţiile necesare.

Dr. Glen Rein a descoperit că noi putem controla direct câtă lumină este stocată în ADN-ul altei persoane. Gândurile pline de iubire şi afecţiune creează o reacţie de vindecare, amplificând numărul fotonilor din ADN, în timp ce mânia subită şi agresiviatea extrag lumina din moleculele de ADN. Subiecţii care au participat la experiment au reuşit să controleze în mod conştient vindecarea sau nu a ADN-ului. Când şi-au propus să vindece ADN-ul, procesul a funcţionat, dar dacă s-au focalizat exclusiv asupra iubirii, fără a o direcţiona în mod specific asupra ADN-ului, numărul de fotoni din acesta a rămas neschimbat.

Universul este o fiinţă vie, deci şi toate aspectele sale sunt vii. Universul este astfel construit încât să producă viaţă biologică la nivel cuantic. Prin urmare, lumina este vie. Cea mai simplă fiinţă din existenţă este lumina sau ceea ce numim fotoni.

Potrivit acestui model nou, un singur foton poate stoca infinit mai multe informaţii decât am putea crede că este posibil, inclusiv codul genetic complet ce permite construirea unui anumit tip de organism. Aceste informaţii genetice rămân codificate în fotoni indiferent de distanţele cosmice pe care acesta le parcurge.

Mişcarea prin spaţiu nu perturbă cu nimic structura interioară a fotonului. Lumina reprezintă de asemenea o sursă foarte valoroasă de energie vitală necesară pentru a menţine organismele vii şi sănătoase.

În cadrul acestui model al cosmosului viu, lumina are nevoie de un vehicul inteligent pentru a fi transportată dintr-un loc în altul.

Experimentele ştiinţifice ale doctorului Rein sugerează că ori de câte ori nutrim un gând despre altcineva sau chiar despre un simplu material bilogic noi creăm în mod automat un tunel între corpul nostru şi viaţa asupra căreia ne focalizăm atenţia. Lumina începe imediat să curgă prin acest tunel.

Constatăm că există două forţe diferite care colaborează în cadrul acestui nou model al „biologiei energetice”. Pe de o parte avem lumina care asigură puterea empirică a vitalităţii, iar pe de altă parte avem o altă forţă, care modelează, dă formă şi direcţionează lumina prin pasajele (tunele) energetice invizibile. Această forţă este iubirea.

Cele care creează aceste tunele nu sunt altceva decât gândurile noastre. Ori de câte ori avem un gând legat de altcineva, noi creăm automat un tunel în CÂMPUL CUANTIC intre noi şi persoana respectivă iar fotonii încep să circule prin el.

Aceşti fotoni pot fi apoi codificaţi cu informaţii provenite de la gândurile noastre, creând astfel un mecanism practic pentru comunicarea telepatică. Iubirea este inclusiv forţa care creează ADN-ul fantomă. Ea poate susţine fotonii în forma moleculei de ADN, sau poate crea un tunel prin care îi trimite în afara moleculei, la distanţe oricât de mari.

De reţinut că munca fără plăcere poate conduce la dificultăţi în a absorbi energie vitală din CÂMPUL CUANTIC. Echilibrul acestor oameni este perturbat, generând dizarmonie în ei înşişi şi în ceilalţi.

Energia IUBIRII are o natură care o determină să ordoneze tot ceea ce atinge. IUBIREA foloseşte lumina şi are puterea de a o direcţiona. Voi sunteţi tot ceea ce există: fiecare fiinţă, fiecare emoţie, fiecare eveniment şi fiecare situaţie.

Sunteţi UNITATE, INFINITATE, IUBIRE/LUMINĂ sau LUMINĂ/IUBIRE, pur şi simplu, SUNTEŢI!

În lucrarea sa, ”Efectul intenţiei conştiente asupra ADN-ului uman”, Dr. Glen Rein arată că, prin gândurile noastre, putem modifica structura fizico-chimică a uneia sau a mai multor baze ale moleculei de ADN. S-a dovedit microbiologic legătura dintre gândurile de furie şi creşterea ţesutului canceros. Acest lucru sugerează indubitabil că modificările ADN-ului apar numai când se doreşte aceasta.

Dr. Glen Rein a dovedit experimental că energia gândului poate genera coerenţă în modele cerebrale şi poate afecta în mod direct ADN-ul prin IUBIRE. O mai mare coerenţă şi organizare ne arată cum câmpurile energetice, moleculele şi celulele corpurilor noastre funcţionează în supremă ARMONIE ŞI UNITATE.

Energia cuantică este responsabilă atât de crearea ADN-ului fantomă, cât şi de stocarea luminii în moleculele de ADN şi, că cea mai importantă calitate emoţională a Energiei Cuantice este IUBIREA.

Dr. Glen Rein a demonstrat experimental că IUBIREA are un efect direct, măsurabil, asupra ADN-ului. Avem de fapt, pentru prima oară, DEFINIŢIA ŞTIINŢIFICĂ A IUBIRII: IUBIREA NU ESTE UN CONCEPT ABSTRACT, “EMOŢIONAL” SAU “BIOLOGIC”. IUBIREA ESTE UN PRINCIPIU DE BAZĂ AL ENERGIEI CUANTICE. Cu cât avem mai multă coerenţă, structurare şi armonie, cu atât avem mai multă IUBIRE.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *